Conform art. 125. Cod Procedură Penală, în cazul în care există o suspiciune rezonabilă că viața, integritatea corporală, libertatea, bunurile sau activitatea profesională a martorului ori a unui membru de familie al acestuia ar putea fi puse în pericol ca urmare a datelor pe care le furnizează organelor judiciare sau a declarațiilor sale, organul judiciar competent acordă acestuia statutul de martor amenințat şi dispune una ori mai multe dintre măsurile de protecție prevăzute la art. 126 sau 127, după caz.
Regimul juridic aplicabil martorilor protejați este reglementat prin Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 18 aprilie 2014. Prevederile legale asigură protecția şi asistența martorilor a căror viață, integritate corporală sau libertate este amenințată ca urmare a deținerii de către aceștia a unor informaţii ori date cu privire la săvârșirea unor infracțiuni grave, pe care le-au furnizat sau au fost de acord să le furnizeze organelor judiciare şi care au un rol determinant în descoperirea infractorilor şi în soluţionarea unor cauze.
Legea definește martorul ca fiind persoana care se află în una dintre următoarele situații:
1. are calitatea de martor, potrivit Codului de procedură penală, şi prin declarațiile sale furnizează informaţii şi date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracțiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni;
2. fără a avea o calitate procesuală în cauză, prin informaţii şi date cu caracter determinant contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracțiuni grave sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni ori la recuperarea acestora; în această categorie este inclusă şi persoana care are calitatea de inculpat într-o altă cauză;
3. se află în cursul executării unei pedepse privative de libertate şi, prin informațiile şi datele cu caracter determinant pe care le furnizează, contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracțiuni grave sau la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni.
Calitatea de martor protejat se dobândeşte prin includerea unei persoane care îndeplineşte condiţiile, în Programul de protecţie a martorilor asigurat de către Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor care funcţionează În cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi în subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române.
Programul de protecție încetează în una dintre următoarele situaţii:
a) la cererea martorului protejat, exprimată în formă scrisă şi transmisă către O.N.P.M.;
b) dacă în cursul procesului penal martorul protejat depune mărturie mincinoasă;
c) dacă martorul protejat comite cu intenţie o infracţiune;
d) dacă sunt probe sau indicii temeinice că, ulterior includerii în Program, martorul protejat a aderat la un grup sau organizaţie criminală;
e) dacă martorul protejat nu respectă obligaţiile asumate prin semnarea Protocolului de protecţie sau dacă a comunicat date false cu privire la orice aspect al situaţiei sale;
f) dacă viaţa, integritatea corporală sau libertatea martorului protejat nu mai este ameninţată;
g) dacă martorul protejat decedează.
În Monitorul Oficial, Partea I nr. 24 din 11 ianuarie 2024 a fost publicată Decizia nr. 462/2023 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 128 alin. (4) din Codul de procedură penală.
Autorul excepţiei, având calitatea de inculpat în cauza în care a invocat excepția de neconstituţionalitate a art. 128 alin. 4 Cod procedură penală, a solicitat ridicarea statutului de martor protejat a doi martori şi audierea acestora în condiţii de contradictorialitate şi nemijlocire, în cadrul unei şedinţe publice de judecată.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că dispoziţiile legale criticate, ce reglementează soluţionarea în camera de consiliu, fără participarea persoanei care a formulat cererea, a cererii de ridicare a statutului de martor protejat, încalcă dreptul la un proces echitabil, în componentele sale referitoare la principiul contradictorialităţii şi la principiul egalităţii armelor, precum şi dreptul la apărare al inculpatului care formulează o astfel de cerere. S-a susținut că imposibilitatea de participare a inculpatului la audierea martorului protejat creează inculpatului o situaţie procesuală dezavantajoasă faţă de cea a procurorului, aspect care contravine dreptului la un proces echitabil. Curtea a constat că standardele dreptului la un proces echitabil mai sus analizate, respectiv caracterul contradictoriu, oral şi public al şedinţei de judecată, nu sunt absolute, acestea putând fi restrânse, în mod excepţional, pentru motive justificate, în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute prin legea procesual penală, aspect statuat atât în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului mai sus analizată, cât şi în legislaţia procesual penală în vigoare. De altfel, suprimarea, ca excepţie, a caracterului public al şedinţei de judecată înlătură, per se, caracterul oral al acesteia, dar nu şi caracterul contradictoriu, contradictorialitatea putând fi asigurată, după cum s-a arătat în jurisprudenţa mai sus menţionată, şi prin depunerea de înscrisuri/pe calea procedurii scrise.